Vine un moment, o seară când te gândeşti la tot... La ce a trecut şi ce a rămas. Îţi aduci aminte de el, băiatul care te ducea până în al 9-lea cer, care ţi-a greşit mult, care te-a făcut să plângi, care te-a făcut să îl iubeşti şi să te întorci mereu la el. Iar în seara aceea, stând pe întuneric... Tremurând în nelinişte, cu fiori în tot corpul, te încumeţi să-i scrii. Să-ţi aminteşti amintiri la un moment dat plăcute, care acum dor pe zi ce trece tot mai tare, şi îţi aduci aminte de fiecare vorbă şi faptă de-a lui, de fiecare declaraţie copilărească, de fiecare lacrimă. Dar, într-un final nu va mai fi nimic. O legătură ruptă odată, nu se mai leagă  niciodată.